Cartea
Anghel Bianca
Într-o bibliotecă
Într-un colţ de raft
Stă o carte mică
Ce-i plină de praf.
Nimeni n-o atinge
Fiindcă e murdară,
Dar în carte aceea
E-o legendă rară.
Ori de eşti supărat
Sau eşti trist tot timpul
Ia-o de-o citeşte
Şi-ţi alungă gândul.
Lacrima
Anghel
Bianca
O lacrimă pe un obraz
E ca într-o poveste
Ai şters-o, alta a revenit
Şi zâmbet nu mai este.
Şi chiar de vrei să te opreşti
Nu o s-o faci deloc
Că lacrima de pe obraz
A apărut c-un scop.
Într-un final ea s-a oprit
Şi zâmbetul a revenit
Am şi uitat cât am putut
Să plâng, chiar dacă nu am vrut.
